Sick Days

Senzational, dupa doua zile in care am crezut ca o sa mor. Nici azi n-am murit. Din toate zilele, azi aveam cele mai mari sanse sa mor, sau macar sa-mi vina rau de sa stau toata ziua in pat.
Acum ar trebui sa recunosc partea buna,nu?
Gresit. Nu e nici-o parte buna. Dupa doua zile in care ai bolit, nu e nimic bun nici cand esti sanatos, pentru ca nimeni nu te crede cand te simti mai bine. Astfel, azi am fost bombardata cu milioane de intrebari de genul:
"Iti e bine? Ai mancat? Ce-ai mancat? Cum o mai duci? Mai ai ameteli? Ti-ai luat calciu?"
Urat la parinti este ca in situatii de astea nici nu prea inteleg de gluma, nu o poti da in: "Da, sti cum, ma baga-n boala" sau "Eu sunt aia bolnava aici" fara sa creada ca e o avertizare iar tu chiar ai de gand sa crapi in urmatorul minut.
Atunci cand credeam ca lucrurile nu pot merge mai prost, am primit o vizita surpriza de la cea care avea de gand sa-mi fie "bona", timp de 1-2 pana venea mama de la servici. Ca de altfel, as fi murit 2 ore singura in casa. [Pies: pana si mama s-a invoit sa ajunga mai repede acasa sa aiba grija de mine]
Desi vorbisem cu o jumatate de ora, cand a ajuns acasa am fost din nou luata la aceleasi intrebari. Surprinzator nimic nu se schimbase, plus ca am aflat ca rudele mele ar putea inventa masina timpului[tot am mers eu la concert in 92,nu], te pot face sa te simti mult mai tanar, in cazul meu, tocmai am facut o vizita in trecut pana la varsta de 5 ani. E trist sa vezi ca nu se schimba multe.

Acum ca tot am batut discret apropouri in legatura cu misterioasa mea boala si tortura prin exces de grija a parintilor, imi puteti aduce flori si bomboane. La dulciuri n-am preferinte, la flori...imi plac copacii. Acum ca stiti, pun pariu ca rasuflati mult mai usurati,nu?