Despre nimic, si alte nimicuri.

Sunt deprimata.
Ma aflu in fata calculatorului de vreo cateva ore incercand sa-mi gasesc inspiratia demult pierduta. Nu e ironic? Eu, zisa "Muza", am nevoie de o muza. Sau un muz.
Preferam sa vad Moartea plimbandu-se pe coridorul casei mele cautandu-ma sa-mi spuna ca am ramas fara muraturi sau smantana[chestii de baza, de altfel], decat asta. Nu, nu se putea asta, normal ca nu. Si am fost lasata aici sa descopar ca in 20 de capitole de D Gray Man nu exista nicio fraza desteapta pe care s-o dezvolt in vreo 40 de randuri.
Ca orice om normal, mi-am intrebat intrebat persoanele mele de incredere. Cum sti care sunt persoanele de incredere? Sunt acele persoane care sunt pe messenger fara a avea la avatar o poza care sa dea impresia ca soarele rasare din casa lor.
Majoritatea vroia: sa vorbesc despre OnigiriCon. Nu se poate, OnigiriCon a fost un festival care a inceput cu un oarecare iz de esec, dar care se considera a fi un mare succes datorita faptului ca a venit mai mult lume decat la Chibi. Din start, OnigiriCon avea sa iasa mai bine ca Chibi, sau dintr-un punct de vedere mai pesimist, avea sa egaleze Chibi. Nu pot zice ca a fost o chestie foarte stralucita, dar nici un esec total, a fost ceva mediocru.
Prefer totusi sa ma starduiesc sa nu plang si sa stau aici in fata calculatorului schitand cel mai pedofilo-manic zambet posibil si sa scriu despre nimic.
Incepe sa nu-mi placa. Parca nimicul incepe sa doara. Am nevoie de subiecte. Am nevoie de un claun de rodeo, cu niste standarde oarecum ridicare si pretentii de div[masculinu' de la diva] care sa-mi fie muz/(a) [pen'ca nu sunt misogina].
Pentru cei interesati de postul de muz/(a), scrieti pe o caramida si aruncati- pe geamul lui Nyappy. Macar asta i-ar da un subiect mai bun de batut campii.