Cindy, I know where you live!

Se pare ca Nyappy pleaca.
Nu, nu de tot, doamne fereste! Nyappy va scrie si dupa ce va muri. Nyappy pleaca la mare 3 zile. Toate bune si frumoase, dar va trebui sa fiu la miezu' noptii in gara. Superb, nu?
In fine, faza e ca nu-s chiar atat de entuziasmata. Why?
1. De cam 2 saptamani, toata lumea in jrul meu se gandeste sa se mute la alt liceu. Adica este ca si cand toata nefericirea ar fi datorata Cosbucului. Mai exact, mie. Mie sincera sa fiu imi place liceul asta, adica stiu ca se putea mai bine, dar mereu este loc si pentru mai rau. De aceea, sunt vazuta ca si cand as fi vinovata cu ceva. Basicly, eu sunt destul de fericita asa in ignoranta mea. Ah...si inca ceva:
!!Salvati Cosbuc-ul, transferati-va de la anu'!!
2. O stimabila colega, a.k.a. Beth, e suparata pe mine, dar stai! nu doar pe mine, mai e suparata si pe alte persoane. De ce? Habar n-am. Cica eu vreau sa-i iau locul in "relatia aceasta"...*flash backs**end of flashbacks*um...ce relatie? adica habar n-am ce crede despre mine, dar eu inca sunt straight. Nu m-a schimbat scoala atat de mult. Deci, sa banuiesc ca noi suntem un fel de pentagon amoros? Dude, FTW?!
Nenorocirea nu se termina insa aici. Nu, era o chestie sa stea suparata doar pe mine, dar chiar a reusit sa stea o zi, fara sa faca schimb de idei cu nimeni. Pe la sfarsitul zile...she started to crack. In sensul ca a pornit o lunga discutie filozofica in care explica...geamului din autobuz(la el se uita, nu la noi, cine stie, poate se cunosc de la gradinita?) ca s-a saturat sa astepte miracolul care s-o faca fericita(de parca n-a fost vreodata fericita), ca s-a saturat sa fie fraiera si optimista(evident spune ca nu vrea sa fie ca mine, adica foolishly happy and optimistic) si mai bine e trista (ceea ce nu prea inteleg, adica n-ar trebui intr-un fel sa caute fericirea? nu asta zicea adineauri?) si ca ea n-a realizat nimic bun in viata ei(um...ai doar 16 ani, cine esti tu Napoleon? multi n-au realizat nici cat ai realizat tu), and other emo mambo jambo.
Primul gand care mi-a venit in minte a fost "Ciudat" si e foarte ciudat ca eu sa gandesc sau sa zic "ciudat" fiindca eu vad "ciudat"-ul cu alti ochi, dar era ca si cand as fi stat in acelasi autobuz cu Aristotel(grr...inca mai am cosmaruri legate de "Categoriile")

Intrebarea mea ,totusi, este: Cum poate o fiinta usor apatica, intr-un fel ignoranta, with no real hopes and dreams, asa ca mine, sa creeze acest haos, fara sa-si dea seama?
In fine, de la anu' o sa fim o legendara clasa fara elevi.